Luigi Gigiotto Bisignani
Munùcciu bbi cùnta cùmu gheramu;
À piènnici di don Nicòla.
Fàtta a càpizziàta doppumangiàtu, don Nicola, s’alliccàva nà pìcchi, e ccù ‘ncuòddhu à pàranza, ghìssiadi ppì sòliti quàttru pàssi e rà chjàcchjriàta cchi pàri sùa, e, àraccasiùni, ppà partitèddha àri càrti.
Àrù càntuni dò palàzzu, mpalàtu càp’adièrtu e mànu accucchjàti arriètu à cudicèddha, cc’èradi ar’àspittà Vicinzìnu, cù salutàvadi ccù n’àzzinnu ì càpu e, tiniènnu nù pàssu arriètu, ddhj si mintièdi apprièssu.
Ghèra curiùsu à bbìdi caminà a stàzza i don Nicola cc’appièssu Vicinzìnu ch’ì, pòviru cristiànu, ddhì facièdi à piènnici, spèrsu ntè parànzi i bbòna fattùra, ma truòppu làrighi ppì ghjddhu chì rìjèdi l’ànima cchj diènti, tantu ghèradi àddissìccàtu. L’ùnica còsa à misùra c’àvièdi, gherano i scarpi.
Pùru cunzàtu àccussì, Vicinzìnu squatràvadi ù pròssimu ccà stèssa gànga i dòn Nicòla, c’à ccù ddòn, spartièdi a mitièri, parintèra spùria, sànghu, casàta, ed’àra còsa cc’ì tinièdi eccùmu. Continua a leggere









