Luigi Bisignani
MINÙCCIU BBÌ CÙNTA CÙMU GHÈRAMU: Quìri cà t’aviènu juràta.
Si cùntanu sùpa ì jìditi ì nà mànu, i sàntunatìsi c’ànu lassàtu scrìtti ì stòria paìsàna o dì cùmu ntè tièmpi antìchi sì gusavadi e custumàvadi ntà sàntudunàtu.
E si vàsi a lèggi quìri c’àncuna còsa l’ànu scrìtta, vìdisi cà viniàmu prisintàti ccù dùi manèri: s’appartinìasi àra “ggènti bbòna”, cùmu gangiulièddhi càsa-chièsia e fatìga;
quìri da “gènti cèssa”, cùmu diàvuli c’ònn’ànu nnè pàni nnè rispièttu.
Avùtu cùntu cà quìru c’ancuna còsa gà lassàtu scrìttu appartinièdi àra “ggènti bbòna”, (i pòviri, i ”cièssi” òn sapiènu ì lèggi e scrìvi), vò vìdi mò cà cùmu ghèradi veramenti ù santunatìsi antìcu onn’àma sàpi mài, ppìcchi ù vèru ghè sunàtu à nà campàna sùla?
E nonn’è tùttu cèrtu màncu quìssu.
Nfrà ì vìècchi ì quànnu ghèra nù quatràru, cc’èra ggènti chi dò paìsi ti putìa cuntà tùttu, avìas’avì sùlu a paciènzia e rà fìrmìzzi dè sta à sènti, quànnu i truvàvasi a ragiunà; astàti àru frìscu dò vicinànzu, ù vièrnu nfàcci nù tracannàli chi vrushjàvadi ntà furneddha dò fucularu.
Erano enciclopedie viventi i nostri viècchj e tramandavano storie, usi, costumi e tradizioni paesane antiche, memorie su fatti e fatterelli, che riguardavano tùtti ì ”ràzzi paìsani (inteso famiglie), sulle quali non esistevano vicende od episodi “sacrèti”. Continua a leggere
Letto: 252